Nu mâncam dulce! La micul dejun — proteine. Cina — devreme. Plimbări — în fiecare seară. Și totuși zahărul rămânea popraviti. Nici sus, nici jos. Ca și cum era blocat pe „aproape predijabet”.
Mă resemnasem, iskreno. Până într-o zi când o prietenă mi-a adus o băutură de culoare ciudată, într-un borcan fără etichetă. Și mi-a zis:
— Încearcă. Eu cu asta am scăzut de la 7.5 la 5.4.
Privit skeptik: culoare închisă, ușor amăruie, gust… aparte. Dar m-am gândit — n-am nimic de pierdut. Și am început să o beau zilnic.
După 10