imineața. Pe stomacul gol. Glicometrul arăta 6.9. Doua zi — 6.8. Apoi iar 6.9. Și tot așa, săptămâni la rând…

Nu mâncam dulce! La micul dejun — proteine. Cina — devreme. Plimbări — în fiecare seară. Și totuși zahărul rămânea popraviti. Nici sus, nici jos. Ca și cum era blocat pe „aproape predijabet”.

Mă resemnasem, iskreno. Până într-o zi când o prietenă mi-a adus o băutură de culoare ciudată, într-un borcan fără etichetă. Și mi-a zis:

— Încearcă. Eu cu asta am scăzut de la 7.5 la 5.4.

Privit skeptik: culoare închisă, ușor amăruie, gust… aparte. Dar m-am gândit — n-am nimic de pierdut. Și am început să o beau zilnic.

După 10